Asociatia Drumul Prunelor din Szatmár-Bereg - Vásárosnamény







Romania (Judetul Satu Mare)

Aranyosmeggyes (Mediesu Aurit) 
Vámfalu (Vama) 
Avasfelsőfalu (Negresti Oas)
Máriavölgy (Valea Mariei)
Bikszád (Bixad)
Turc (Turt)
Halmi (Halmeu)
Túrterebes (Turulung)
Sárközújlak (Livada) 
Szatmárnémeti (Satu Mare)


Aranyosmeggyes (Mediesu Aurit)

Pornind din Satu Mare pe drumul Baia Mare (1C) după Livada la 5-6 km, la Iojib trebuie mers în direcția Sud-Est spre Mediesu Aurit. Comuna numără 7500 de locuitori din care 1200 de locuitori sunt cu limba maternă maghiară. Comuna este centrul satelor mărunte din împrejurimi.
Pentru această mică tură ne ademenesc și minunatele ruine ale castelului Lónyay. Domeniul și averea de la Medieșu a ajuns în proprietatea lui Lónyai Zsigmond prin succesiune prin căsătoria cu fata lui Báthory, care a transformat și restaurat ruinele lui, păstrând forma asemănătoare castelului vechi. Cu forma lui pătratică, la cele 4 colțuri cu câte un bastion în stil Italian. Turnul porții castelului de odinioară două nivele este acum cu trei nivele, ne amintesc de timpurile vechi șirul de celule vechi. Cetatea ajunsă pe mâna Austriecilor în anul 1707 a pierit în foc. In anul 1732 Wesselényi Ferenc răscumpără domeniul din patrimoniul Statului, care atunci încă era în tezaurul statului și îl reconstruiește. Intre anii 1940-1944 a fost restaurat, la sfârșitul războiului armatele în retragere au pârjolit și ars castelul. Azi este fără acoperiș, dar totuși este o ruină mândră. In amintirea luptelor pentru libertate s-a ridicat un obelisc de piatră. In biserica reformată a comunei se află cavoul Wesselényi. La marginea comunei cu întindere până la Batiz în direcția vestică se întinde pădurea de ciupercași care în secolul 17 a servit ca adăpost la curuții lui Thököly Imre, pădurea este un loc de recreație pentru oaspeți și pentru localnici.
Valoarea naturală: Pădurea de Ciupercași
Informații mai detaliate: http://szatmarmegye.szatmar.ro/url/Aranyosmeggyes

Pagină web url >>


Vámfalu (Vama)

Localitatea este centrul olăritului de ceramică smălțuit, situându-se la 4 km de localitatea Negresti Oas. Obiectele artei tradiționale a meseriei de olărit pot fi văzute în muzeul local. Pornind din sat în direcțîia munților Arzători, urmând pârâul, la o distanță de cca. 12 km se află Baia de noroi, cu conținut de nămol și sulf, un loc preferat de către localnici. În drumul înspre Tur, la o distanță de 4 km de sat se află Valea Mariei, cu un han și un camping, în împrejurime cu numeroase surse minerale.
Informații mai detaliate: http://szatmarmegye.szatmar.ro/url/Vamfalu

Pagină web url >>


Avasfelsőfalu (Negresti Oas)

La 15 km de la trecătoare, în depresiunea vulcanică înconjurată de dealurile Fenier (1093 m), Dealul Rotund (1241m) și Dealul de Ardere (865 m), cu brazi înalți la colțul superior al zonei 
apelor Turului, la unirea apelor Talma și Apa Albă și pârâul Tur este așezat centrul Oașului
cu caracter orășenesc, Negrești Oaș, o localitate cu 15000 de locuitori, din care 800 cu limba maternă maghiară. Caracteristica medievală a localității este „Drumul Sarelui”. Localitatea a fost proprietatea nobililor mici Drăgafi, care au fost domnii așezărilor mici din Maramures și tara Oașilor. Proprietățile, fie prin donații fie prin succesiuni ajung în proprietatea Huniadilor.
In 1633 Bethlen Istvăn, fratele domnitorului, după moartea acestuia moștenește ca proprietate, care atunci deja era Târgușor. In anul 1686 se ține aici și sinod. In anul 1964 muzeul etnografic de la Raksa a fost mutat în loalitate unde a fost reconstruit Muzeul Etnografic reînnoit, care prezintă caracteristile etnografice zonei. Muzeul poate fi vizitat. Aici în fiecare an la 1 septembrie se organizează serbarea populară. 
Valoarea naturală: Lacul Kányaházi
Informații mai detaliate: http://szatmarmegye.szatmar.ro/url/Avasfelsofalu

Pagină web url >>


Máriavölgy (Valea Mariei)

De la Satu Mare la 44 kilometrii, de la satul Vama numai la 2,5 kilometrii este așezat satul Valea Mariei. Este un sat așezat într-un mediu pitoresc înconjurat de păduri foioase. Un mic lac împodobește satul, dar nu din această cauză este renumit, ci de izvorul cu apa bogată în bioxid de carbon. Apa izvorului are urme de clor – izotopic - materiale acide. Concentrația materialelor minerale: 1200 mg%.


Bikszád (Bixad)

Apa izvorului care alimenta zona băilor de odinioară cu renume a desecat. Este demn de vizitat mănăstirea din localitate, al cărei strămoșie a fost fondat în 1689 de Károlyi Ezsajás
Trapeuzunti. Pe vremea Curuților a fost ars până la temelie. Mai târziu, cu cca. 50 de ani în urmă de călugării Greco-Catolici-Bazilita, este construit din nou. In 1848 în România religia Greco-Catolică este interzisă și scoasă în afara legilor, averile congregației au fost sechestrate.
In 1990 Greco Catolicii reprimesc biserica în patrimoniu, și de atunci anual, din ziua Sfântei Măriei satul în perioada 15 august - 8 septembrie devine un loc de pelerinaj.
Informații mai detaliate: http://szatmarmegye.szatmar.ro/url/Bikszad

Pagină web url >>


Turc (Turt)

Numele satului apare prima dată conform documentelor în 1378, prima dată sub numele de Thwirch, sat cu locuitori de naționalitate română al căror case sunt amplasate pe poalele dealului și în vale. In împrejurimile satului pe vremuri se exploatau minereuri de argint și de aur. Satul Turt pe vremuri era renumit și de producția de prune. Fényes Elek în anul 1800 a scris despre sat următoarele: ”Turt este sat Olah, in județul Bereg –Ugocsa, aproape cu 1640 de locuitori, cu casele înșirate pe dealuri și în văi, cu locuitorii Greco-Catolici, și cu o parohie.
Pământul este destul de productiv, produce struguri pentru vin, au păduri, pe vremuri aveau mine de argint și de aur. Ultima postă este Halmeu”. Localitatea înaintea Tratatului de pace de la Trianon apartinea județului Bereg-Ugocsa.


Halmi (Halmeu)

Numele satului în documentele născute între anii 1216 și 1220 este amintit în 1217 sub numele: Terra Holmi, apoi în 1218. In certificatul Văradi Regestrum a fost amintit numele satului. Lexiconul Mare Pallas scrie următoarele despre localitate: "Este comună mică în județul Ugocsa, în ținutul de peste Tisa. In 1891 avea 2051 de locuitori maghiari. Este reședinta primarului adjunct al ținutului. Are judecătorie de ținut, Casă de economii, Bancă Comercială, Stație de cale ferată, Oficiul poștal și telegraf.” 
Așezarea este renumită astăzi de producția de fructe, este de remarcat producția de căpsuni.

Pagină web url >>


Túrterebes (Turulung) 

"Este ultimul refugiu al câmpiei poarta dealurilor Oas”. Aici este așezat Turulung, pe malul râului Tur. Mai precis este așezat în partea Nord Vestică a României, la întâlnirea câmpiei Sătmăreni cu masivul Oas. Se află la 133m înălțime peste nivelul mării. Se compune din trei așezări: Turulung, Dealul viilor Turulung și Drăguseni. Unele suprafețe ale satului și comunei aparțin Zonei de Protecție Naturală pe malul Prutului.
Obiective importante de văzut: Castelul-Perényi, bisericile reformat, romano-catolic, greco-catolic, capela Dónát, capela Nepomuki Szent János. 
Valoarea naturală: Zona de Protecție Naturală de pe malul Prutului.
Informații mai detaliate: http://szatmarmegye.szatmar.ro/url/Turterebes

Pagină web url >>


Sárközújlak (Livada)

Este comună mare pe malul râului Tur, cu 7000 de locuitori dintre care 2/3 dintre locuitori sunt cu limba maternă maghiară. Industria materialelor de construcții și moara cu aburi înființată în secolul trecut a determinat urbanizarea vieții localității. Pe lângă industrializare erau importante viile de pe dealurile localității. Se poate fotografia din mașină Castelul Vécsey, construit în anul 1760, cu două nivele, care în urma pagubelor produse de incendiu a fost reconstruit cu un singur nivel. In comună a fost organizată o casă tradițională, în care sunt prezentate casele tradiționale ungurești, de pe malul Somesului. In urma extinderii comunei satul Livada cu biserica reformată construită în 1450, patronată de Báthory Zsuzsana, după două restaurări efectuate în 1797 și 1900 este un monument istoric a localității.
Informații mai detaliate: http://szatmarmegye.szatmar.ro/url/Sarkozujlak 


Szatmárnémeti (Satu Mare)

Este centrul părții alipite a României din istoricul județ Szatmár. Este așezat pe malul 
Someșului, este reședință de județ. Din totalul locuitorilor (cca. 131000 de suflete) majoritatea este de naționalitate română, 41% de naționalitate maghiară, 2,8% de naționalitate germană.
Cetatea de pe malul Someșului a fost construit în anul 1213. Vis a vis pe malul celălalt al Someșului a fost populat terenul devenind localitate sub numele de Németi. In 1715 cele două localități s-au unit sub numele de Szatmárnémeti (Satu Mare). Diplomele din sec. 14. deja mărturisesc privilegia în calitate de oraș. Cronicarul Evlija Cselebi, martorul ocular al atacului de pedepsire a Turcilor din războiul din 1661, a mirat rezistența mult încercatei cetății
Szatmár, care de mai multe ori și-a schimbat propritarul. Cetatea a fost distrusă la ordinul lui
II. Răkóczi Ferenc în anul încheierii tratatului de pace din Szatmár în anul 1711. In secolul 18-19. devine centru comercial, și târg al micilor meseriași și manufacturieri, devine centrul urbanic al zonei. La sfârșitul secolului preia judecătoria și apoi rangul de centru județean, de la Nagykároly. Astăzi este centrul industiei chimice, a construcției de mașini, a industriei ușoare și de cultură a zonei de frontieră Nord Vestice a României. 
Obiective principale de văzut: centrul, biserica romano-catolică construită în stil neoclasic, palatul episcopial, clădirea Hotelului Dacia, turnul pompierilor, Casa Albă, Clădirea Csizmadiaszín, clădirea Primăriei, casa-Ormos, clădirea Palatul Justitiei, biserica reformat㠄cu lanțuri”, statuia Kölcsey Ferenc, Palatul Vécsey – muzeul istoric.
Valoarea naturală: Pădurea de noroi
Informații mai detaliate: http://szatmarmegye.szatmar.ro/url/Szatmarnemeti

Pagină web url >>

Toate drepturile rezervate - Asociația Route Prune            Design:  Pozytron